Care este principalul pericol care ne poate împinge spre categoria de „junk”?
Standard & Poor’s va publica, pe 2 octombrie, raportul anual privind România, un document care va stabili poziția noastră pe scară ratingului suveran. Această analiză survine imediat după ce Fitch și Moody’s au luat decizii similare în verii trecute.
Totuși, evaluarea are loc într-un context de instabilitate instituțională: România nu are un guvern funcțional, fiind marcată de o succesiune de crize politice fără soluție la vedere.
În fața acestei situații, apare întrebarea: care este principalul pericol care ne poate împinge spre categoria de obligațiuni nesigure, cunoscută sub denumirea de „junk”? Elena Cristian, analistă la DC Business, spune că impasul politic nu este doar o problemă de formă. Se traduce printr-o criză economico-financiară de amploare. Dacă ar fi vorba doar de dispute interne între lideri, cetățenii-ar putea continua viața lor obișnuită. Dar realitatea e altă: absența unei rectificări bugetare creează un blocaj semnificativ în mecanismele economiei naționale.
Acest blocaj afectează direct toate societățile comerciale care lucrează cu statul, fie prin contracte directe, fie prin lanțuri de aprovizionare. Infrastructura și toate proiectele care necesită finanțare publică sunt oprite, deoarece banii nu circulă. Situația fiscală e, de asemenea, alarmantă, ceea ce duce la o atitudine prudentă, depărtată de optimismul excesiv din ultimele două evaluări. Analista consideră că acest audit este cel mai sever până acum, aplicând criterii mai stricte decât cele anterioare.
Ce semnale confirmeză tendința negativă a ratingului României?
Datele recente confirmă tendința negativă. Eurostat a arătat că România înregistrează cea mai pronunțată scădere economică din întreaga Uniune Europeană.
Aceste cifre ne obligă să nu mai ignorăm semnalele de alertă: economia nu mai este stabilă.
Perspectiva unei retrogradări în categoria „junk” teamă toți, deoarece recuperarea ar dura aproximativ două decenii. Elena Cristian explică că o astfel de notă ar atrage retragerea capitalelor străine și plecarea fondurilor de investiții din piața românească.
Pentru a se recupera de o asemenea lovitură ar fi nevoie de aproximativ 20 de ani. Analista atribuie această situație, în mare parte, clasei politice și, în mod specific, prim-ministrului Ilie Bolojan.
Criticează faptul că Bolojan a rămas în funcție timp de 180 de zile, argumentează că ar fi trebuit să demite imediat după formarea unui nou cabinet, pentru a permite o echipă nouă să preia atribuțiile.