Ce cauză fiscală duce la inactivitate?
Restabilirea statutului activ al unei entități juridice aflate în stadiul de inactivitate reprezintă o etapă crucială pentru orice antreprenor care dorește să-și relanseze operațiunile comerciale și să-și recupereze avantajele fiscale anterioare. Indiferent dacă starea de inactivitate a rezultat dintr-o decizie deliberată a conducerii sau dintr-o sancțiune impusă de autoritățile competente din cauza unor deficiențe în raportarea datelor, este imperativ ca administratorii să înțeleagă mecanismele complexe implicate în repunerea companiei pe picioare.
Există multiple factori care pot conduce la clasificarea unei societăți ca fiind inactivă, aceștia putând fi de natură voluntară sau consecința unor măsuri administrative impuse de stat. Prima categorie o constituie suspendarea temporară a activității, inițiată din proprie inițiere de către firmă.
În acest scenariu, conducerea optează pentru o pauză în desfășurarea business-ului pentru o perioadă stabilită, scopul fiind evitarea anumitor sarcini administrative și fiscale specifice perioadei de oprire.
Pentru a formaliza această intenție, societatea este obligată să întocmească și să transmită la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) o solicitare specifică, prin care cere înregistrarea mențiunii de suspendare temporară.
Documentația nu se limitează la cerere, ci include o declarație pe propria raspundere în care se confirmă că nu se vor desfășura activități economice în perioada specificată.
În plus față de aceste documente de bază, există o listă de acte suplimentare care devin obligatorii pentru validarea intreruperii activității.
Printre acestea se numără hotărârea adunării generale a acționarilor sau, în cazul companiilor cu un singur asociat, decizia acestuia, document care trebuie să specifice clar durata suspendării și momentul estimat pentru reluarea lucrărilor. Se solicită și certificatele constatatoare, emise pe baza declarațiilor pe propria raspundere, care atestă că nu există datorii față de bugetele de stat sau asigurările sociale.
Ce aspect este deosebit de important?
Nu în ultimul rând, se prezintă dovada achitării taxelor sau tarifului corespunzător, conform legilor în vigoare la momentul depunerii dosarului.
A doua cauză majoră de intrare în inactivitate este cea de natură fiscală, determinată direct de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Autoritatea emite o decizie formală de declarare a inactivității atunci când constată că firma nu și-a respectat obligațiile de raportare sau de plată.
Conform articolului 92 din Codul de procedură fiscală, o companie este considerată inactivă din punct de vedere fiscal dacă se încadrează în oricare dintre situațiile enumerate mai jos: nu a depus nicio declarație obligatorie pe parcursul unui semestru calendaristic (referindu-se la formularele D100, D112, D101, D300, D390 și D394); a evitat controlul fiscal central prin indicarea unor date de identificare a domiciliului fiscal care fac imposibilă localizarea sa; autoritatea a verificat fizic că firma nu funcționează la adresa declarată; a înregistrat o inactivitate temporară la registrul comerțului; termenul de funcționare al societății a expirat; nu mai are organe statutare valide; durata contractului de închiriere sau proprietate pentru sediu social a luat sfârșit; nu deține un cont bancar deschis în România sau la o unitate a Trezoreriei Statului; sau nu a depus situațiile financiare anuale în termenul de cinci luni după expirarea termenului legal de depunere.
Este esențial de reținut că ultimele două criterii menționate anterior au fost adăugate recent prin Legea nr. 239/2025, un act normativ menit să redreseze și să eficientizeze resursele publice, care a completat articolul 92 din Codul de procedură fiscală. Aceste noi condiții de inactivare vor deveni aplicabile începând cu data de 1 ianuarie 2026.
Consecințele practice ale acestei stări sunt semnificative: o firmă declarată inactivă fiscal pierde capacitatea de a emite facturi către clienți și dreptul de a deduce cheltuielile aferente activității.
Un aspect deosebit de important, marcat cu atenție specială, privește contribuabilii aflați în proceduri de insolvență simplificată, faliment sau dizolvare. Aceștia sunt declarați inactivi exclusiv în cazul în care nu și-au îndeplinit obligațiile declarative, conform alineatului 1, indicator 1, din articolul 92.
A treia categorie de inactivitate este cea „de drept”, care intervine automat în cazul firmelor care au fost radiate, dizolvate sau se află în faliment. În aceste circumstanțe, entitatea nu mai are legalitatea de a desfășura activități economice.