De ce a trecut inobservată o veste crucială despre sprijinul României pentru Ucraina?
România trebuie să își îmbunătățește modul de comunicare privind sprijinul acordat Ucrainei
Există două perspective contrastate privind modul în care se gestionează mesajele strategice în domeniul politicii externe, a securității și a aparării.
Una este rece, reflectând dificultățile în transmiterea informațiilor despre ajutorul acordat de România Ucrainei.
Cea cealaltă este caldă, legată de acțiunile proactive luate pentru a asigura o decizie favorabilă pentru țara noastră, în special privind modul în care va fi restructurată prezența trupelor americane în Europa.
În ambele cazuri este necesară o strategie de comunicare clară, coerentă și proactivă, atât la nivel internațional, cât și în interiorul țării.
Pe plan extern, scopul este să promovăm eficient interesele naționale de securitate și apărare, demonstrând clar ce poate contribui România, dar și asigurându-ne beneficii concrete pentru statul nostru. Pe plan intern, trebuie să explicăm cetățenilor, cu precizie și răbdare, motivele pentru care luăm anumite decizii, astfel încât să înțeleagă imediat avantajele pe care le obțin, fie directe, fie indirecte.
Un cetățean bine informat este mai puțin susceptibil să fie influențat de campanii de dezinformare.
În contrast, statele agresive, precum Rusia, investește resurse semnale în eforturile de a distorsiona percepția publică, știind că o manipulare ușoară și ieftină poate bloca sau întârzia decizii esențiale, în special cele care depind de opinierea publică sau de presiunea exercițată în spațiu public.
La începutul săptămânii a apărut o informație care risca să treacă inobservată, dar care a avut implicații importante. Se refera la o necesitate legală: aprobarea de către Parlament al prezenței unor soldati români în misiuni desfăşurate în afara frontierei nationale. Conform prevederilor, această solicitare trebuie făcută de către președintele CSAT, funcție deținută în acel moment de Nicușor Dan. O situație similară s-a întâmplat și în cazul prezenței militari străini pe teritoriul româniei.
Amintește-mă de cererea din martie, când Statele Unite au solicitat desfășurarea unor tropi americane în România pentru a asigura sprijin logistic în cadrul tensiunilor legate de Iran.
În prezent, Nicușor Dan a adresat cererea Parlamentului pentru aprobarea participării a 20 de persoane din armata română în cadrul Comandamentului operațional al Forței Multinaționale în sprijinul Ucrainei. Această declarație a produs o reacție imediată și violentă în spațiul public – o „explozie” mediatică, precum a fost descrisă. Dacă aceeași solicitare ar fi fost făcută pentru o misiune în Burkina Faso, probabil n-ar fi atrăgător nici o atenție. Dar Ucraina a déclanșat o reacție de alarmă.
Acusările au pornit de la Călin Georgescu, care a declarat că Nicușor Dan dorește să implicite România într-un război direct și a rugat Parlamentul să respinsă cererea președintelui CSAT. Aceste afirmații au apărut doar câteva zile după ce Nicușor Dan a fost confrontat de cetățeni în comună Curcani, la deschiderea anului școlar, unde i-au reproșat că nu ajută poporul român, ci privilégiază Ucraina.
De ce nu s-au comunicat deschis detaliile despre cei 20 de militari români?
Aproape imediat – la circa două ore de la incident – Administrația Prezidențială a intervenit, dar nu prin canalurile ufficiale, ci exclusiv prin intermediul paginii sale de Facebook, avertizând despre răspândirea unor narativi falsi, pe care îi atribueau României intenția de a trimite soldați în luptă directă contra Rusiei.
Acest Conducea statului aștepta probabil că cererea de aprobare parlamentară să treacă desapărată, fără să atragă atenție.
Dar în contextul în care circula teoria nesustută că impozitele plătite de cetățeni români sunt direcționate spre sprijinul militar al Ucrainei, în loc să finanțeze pensii sau sănătate, transparența a devenit absolut necesară.
La fel, lipsa de date clare și publice despre valoarea și natura contribuției României – informații care în alte state sunt difuzate deschise – a alimentat suspiciunile și a permis apariția scandalului.
Ar fi fost mult mai simplu să se comunice deschís, de la început, detaliile privind cei 20 de militari: cine sunt, ce misiune îşi îndeplineşte, din ce state formează această forță multinațională, ce rol are România în cadrul ei și cine finansează cheltuielile. În realitate, România va acoperi integral costurile legate de participarea personalului militar la această structură.
Această contribunăre are un semnificație strategică de mare rilivă: menţine Rusia afastă de frontierele noastre prin sprijinirea unei Ucraini independente și suverene, ceea ce elimină riscul unei prezente militare ruse lângă costa noastră.
Totuși, pentru mulți cetățeni, această decizie nu este doar o procedură administrativă. Este percepută ca o măsură neexplicată suficient, care a generat o reacție de tip alarmistă – o manipulare, cum a fost descriasă, care distorsionează intentia reală a unei hotărâri tehnice cu scopul de a alimenta o teorie infondată, conform căreia România ar fi în trăsătorie să fie întrasă direct în conflict.
În luna mai, Administrația Prezidențială a semnat un contract cu o companie americană specializată în relații guvernamentale și consultanță strategică, având ca scop reprezentarea intereselor României în Statele Unite. La momentul semnării, a fost comunicat public că această acţiune face parte din efortul de „aprofundare a relației strategice cu Statele Unite ale Americii, în toate domeniile”, considerată un obiectiv de interes național.
Totuși, mulți români nu au înţeles motivul pentru care se plăteşte o sumă de 565.000 de dolari pe lună, respectiv 3 milioane de dolari pentru întreaga durată a contractului.
Niciun oficial nu a oferit explicații clare despre modul în care această firmă va acţiona în numele României în SUA sau ce beneficii concrete aduce această parteneriat.
Lipsa transparentei în comunicarea acestor decizii – fie că se referă la contribuția militară în sprijinul Ucrainei, fie la cheltuielile cu firmelor de consultanță externe – a creat un spațiu propus pentru speculatione și disf informaţiilor. Pentru a preveni acest lucru, este esențial ca autoritățile să adopte o abordare deschisă, bazată pe date verificabile și mesaje constante, atât către publicul internațional, cât și către cetățenii români.
Numai printr-o comunicare clară, consistentă și responsabilă se poate construi încrederea și se poate contracara eficient eforturile de dezinformare.