Digitalizarea a fragmentat procesul agricol în etape confuze!
15 septembrie 2026, 06:01 | Antoniu Valentin POIENARU
În contextul modernizării administrării agriculturii, utilizarea imaginilor satelitare și a algoritmilor a devenit o piesă cheie în verificarea eligibilității pentru subvențiile acordate prin IACS.
Totuși, o experiență anonimă, prezentată ca un studiu de caz, evidențiază dificultățiile care apar când rezultatele tehnice sunt incoerente, când un furnizor extern intervenă în proces și când nu există un cadru normativ sugestiv privind modul în care un rezultat tehnic trebuie să determine o plată, o reducere sau un retenere.
Analiza detaliată a Caietului de sarcini al APIA, privind evaluarea calității sistemului IACS, subliniază obligațiile de verificare incrucișată, de menținere a trasabilității, de identificare a originii erorilor și de corectare a neconformităților.
Lucrarea susține imperativul unui abordaj administrativ unic, capabil să diferencieze clar rezultatul tehnic obținut prin intermediul tehnologiei de decizia administrativă efectivă, în scopul de a asigura protejarea simultană a interesului agricultorului și al funcționarului care aplică regulile.
Transformarea digitală a administrației agricole a fractionat un singur proces în mai multe etape: captarea datelor prin sateliți, prelucrarea lor prin algoritmi, gestionarea prin aplicații informatice, implicarea furnizorilor externi, activitatea centrelor locale și județene, precum și intervenția Aparatului Central. La finalul acestui lanț operativ se află, totuși, fondurile destinate agricultorilor. Un caz real, anonimizat deoarece problema depășește nivelul individual și se referă la o deficiență sistematică, ilustrează această complexitate. Două parcelsă au fost analizate prin intermediul mecanismului de monitorizare.
În prima fază, algoritmul a asignat un steguleț roșu, indicând o neconformitate. Au urmat schimburi de informații și o verificare fizică pe teren. După această inspectie, ambele parcelsă au fost reclassificate în verde, iar ultima evaluare disponibilă a păstrat această clasificare.
Însă, în cadrul unei etape ulterioare a procedurii administrative, a fost luat în considerare un alt rezultat, diferit de cel obținut după controlul terenesc.
Întrebarea esențială nu este dacă datele furnizate de satelit sau observațiile inspectorului sunt mereu corecte. Întrebarea este cine are autoritatea să establească care dintre aceste rezultate va avea efect financiar și unde este documentată alegerea făcută.
De ce algoritmul produce un output incoerent?
Documentația tehnică a APIA explică că, prin intermediul învățării automate și a algoritmilor de clasificare, se generează informații despre tipul culturilor și despre activitățile agricole detectate, iar fiecăra parcelă primește un indicator de culoare.
Verde semnifică îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate evaluate, galben indică o condiție care poate fi îndeplinită în cursul perioadei de monitorizare, iar roșu semnalează o disparitate între ce a detectat algoritmul și ce a declarat agricultorul.
Această codificare cromatică nu este doar o notă tehnică: ea reprezintă rezultatul unui proces care intră ulterior în fluxul administrativ ce determină plata.
Algoritmul produce un output.
Administrația publică ia decizia finală. În discursul uzual apar expresii precum „sistemul a emis o alarmă roșu”, „monitorizarea a identificat o anomalie” sau „datele au provenit de la furnizor”. Aceste formule descriu proveniența informației din punct de vedere tehnic, dar nu precizează cine este autorul deciziei administrative care produce efecte juridice și financiare.
Din punct de vedere juridic, se pune întrebarea: cine clasifică, cine furnizează datele brute, cine execută serviciile de prelucrare și cine, la final, convertește un rezultat informatic într-o acțiune administrativă cu consecințe directe pentru beneficiar?
Caietul de sarcini confirma explicit că aparîrea unor rezultate problematice nu este o posibilitate teoretică, ci o realitate prevăzută, pentru care se cer analize specifice.
Evaluarea anuală a calității sistemului AMS trebuie să examineze nuanțele de fiabilitate și să investigheze „sursele deciziilor eronate” atât la nivelul intervențiilor tehnice, cât și al condițiilor de eligibilitate.
Documentația impune, de asemenea, măsurarea cuantitativă a erorilor, monitorizarea parcelelor marcate cu roșu și formularea de propuneri pentru îmbunătățirea performanței AMS.