Datele arată că e nevoie de mai multă educație!
Supraviețuirea la o oprire cardiacă depinde de ce facem noi, martorii, în primii minute. Când cineva cade brusc și nu mai respiră, fiecare secundă contează.
Pentru a vedea cum reacționează oamenii în situații reale, am mers la Universitatea, unde Groupama și Fundația SMURD au organizat demonstrațiile „Salvatorii de Vieți”. Aici, oricine a putut să învețe, gratuit, tehnicile de prim ajutor. Am vorbit cu participanți după exerciții.
Unii au realizat abia atunci cum se face corect o resuscitare. Alții au văzut pentru prima dată cum funcționează un defibrilator extern. Toți au primit o insignă cu codul „30:2” gravat — și au fost rugați să explique ce înseamnă.
Datele arată că e nevoie de mai multă educație. Un raport Groupama din 2026 spune că 82% dintre români se simt nesiguri sau nu știu ce să facă într-o criză medicală. Mai mult decât atât, aproximativ 1 din 5 dintre cei intervițați a fost deja martor al unei astfel de situații — și a lipsit cunoștințele pentru a ajuta.
Creierul nu rezistă fără oxigen: după doar...?
Această gap între experiență și pregătire arată de ce campanii precum aceasta sunt esențiale.
Timing-ul e totul. Fiecare minut fără resuscitare scade șansele de supraviețuire.
Creierul nu reziste fără oxigen: după doar câteva minute, apar leziuni permanente. De aceea, compresiile toracice nu sunt doar importante — sunt vitale. Ele mențin sângele în mișcare, asigurând că organele primesc suficient oxigen până ajunge ambulanta.
Ce facem, pas cu pas? Mai întâi verificăm dacă persoana e conștientă și dacă respirează. Apoi sunăm la 112. Numai apoi începe masajul cardiac extern. Ritmul „30:2” înseamnă: 30 de compresii forte și rapide, urmate de două insuflare. Dacă e la îndemână un DEA, îl folosim imediat — poate dublează șansele de supraviețuire.
Exercițiile practice, ca cele din campanie, scad teamă de a greși și fac oamenii să acționeze, nu să ezite.