Cine va face lucrarea celor 50 de angajați lipsi?
Institutul Național de Sănătate Publică traversează o perioadă dificilă. Funcționează în regim de program redus, cu o absență de cinci zile pe săptămână, organizată în intervale de două săptămâni.
Lipsește aproximativ 50 de angajați față de structura normală.
Simona Pârvu, șefa instituției, a explicat că această situație apare din cauza unei lipsi acute de personal specializat.
Zeci de angajați au părăsit INSP ca rezultat direct al măsurilor de reducere a cheltuielilor cu forța de muncă. Deși lege permite recrutarea de noi colaboratori, niciuna dintre pozițiile libere nu a putut fi ocupată. Problema nu este juridică, ci bugetară.
Ministerul Sănătății a reducut discret bugetul pentru personal în toate entitățile subordonate, iar INSP a fost cea mai afectată, cu o tăiere de 21% din cheltuielile pentru personal pentru tot anul 2026.
Astfel, instituția are dreptul de a angaja, dar nu are bani pentru a plăti salarii.
Consecința a fost o redistribuire masivă a sarcinii pe cei rămași. În situații de urgență — pandemii, alerte de siguranță alimentară — institutul nu poate acționa la capacitatea maximă.
Această vulnerabilitate se simte și în activitatea zilnică, mai puțin vizibilă publicului. Directorul Pârvu a făcut o distincție importantă între două tipuri de presiuni. Prima este structurală: există deja înainte de criză.
Această vulnerabilitate se simte și în activitatea zilnică, mai puțin vizibilă publicului
INSP are 52 de posturi neocupate dintr-un total aprobat de 530, adică 10% din capacitate nefolosită. În 2026, 33 de angajați au încetat contractul: 26 la pensie, un transferat, șase prin demisie sau acord. Au plecat către unități sanitare unde nu s-au aplicat tăieri similare și au câștigat salarii integre.
Inițial, nicio poziție vacantă nu a putut fi ocupată din cauza Legei 141/2025, care a suspendat concursurile în instituțiile publice între 1 ianuarie și 31 decembrie 2026.
Mai târziu, Legea 166/2026 a ridicat restricția pentru entitățile sub coordonarea Ministerului Sănătății. Dar juridic posibil nu înseamnă financiar posibil. Ordonanța 7/2026 a impus constrângeri bugetare care au blocat plățile. Institutul are dreptul de a recruta, dar nu are fonduri. Blocajul nu e legal, ci bugetar, generat de aceeași autoritate care, mai întâi, a tăiat bugetul inițial cu 15%, apoi cu 21% pentru tot 2026.
Aceasta a dus la exodul personalului. Sarcinile au fost realocate pe un număr mai mic de angajați, care lucrează mai intens, în timp ce veniturile lor au scăzut. Pentru a face față reducerii bugetului, au fost aplicate opt măsuri de austeritate simultan la INSP.
Angajații fac mai multe ore și primesc mai puțin.
Printre măsuri: plafonarea sporurilor pentru personalul TESA, limitarea indemnizației de hrană pentru cei cu salariu net sub 6.000 de lei, reducerea altor sporuri (deși modificarea a fost modestă, deoarece institutul avea deja minimul legal), oprirea indemnizației de integrare clinică ranging de la aprilie, încetarea contractelor celor care îndeplineau condițiile de pensionare dar voiau să rămână în activitate (deoarece nu se puteau înlocui), și reducerea programului de lucru de la cinci zile pe săptămână în perioada iulie – noiembrie 2026. Aceste măsuri, aplicate împreună pentru a acoperi reducerea obligatorie a cheltuielilor cu personalul, au dus la o situație paradoxală: angajații lucrează mai mult, dar câștigă mai puțin.
În două săptămâni din fiecare lună, personalul lucrează efectiv o zi în plus, cu un salariu ajustat proporțional.