Manifestul pentru competitivitate?
Sectorul agricol românesc trăiește o tensiune cronică: cheltuielile de producție cresc exploziv, în timp ce veniturile din export stau aproape pe loc. Analizele recente arată o realitate dureroasă – costurile cu forța de muncă, materialele și combustibilul au urcat cu aproximativ 300% față de 2007.
În contrast, prețul cerealelor a avansat modest, cu maximum 15% în aceeași perioadă. Această disproporție explică de ce două treimi din recoltă părăsesc granițele fără a fi transformate aici. Exportăm materie primă, cu valoare adăugată limitată, lăsând banii în străinătate.
Problema a fost pusă pe masă joi, odată cu lansarea Manifestului pentru Arhitectura Economică a României 2028-2034. Inițiativă a Confederației Patronale Concordia, documentul conține un plan strategic în zece puncte, adresat guvernelor, legislativului și societății civile. Mesajul e clar: trebuie să trecem de la simpla absorbție a fondurilor europene la construirea unor industrii cu adevărat competitive. Cu noul Cadru Financiar Multianual al UE, estimat la circa 2.000 de miliarde de euro, în discuție, agricultura, industria și serviciile trebuie să fie priorități într-un Pact Național pentru Competitivitate, adoptat transpartinic și cu implicare activă a mediului privat.
Clubul Fermierilor Români (CFRO) insistă ca aceste direcții să fie incluse în planificarea pe termen lung, integrând explicit agricultura și lanțul agroalimentar în strategiile 2028-2034.
Alexander Degianski, președintele CFRO, a subliniat inerția instituțională, climatică și biologică a sectorului: efectele politicilor publice se văd abia după mai multe cicluri de producție.
Fermerii cer prevenție, nu compensări!
Critica sa vizează abordarea reactivă a statului.
În loc să investească sistematic în prevenție, irigații și stocarea apei – modele deja funcționale în Spania, Italia sau Israel –, România continuă să compenseze pierderile cauzate de secetă.
„Agricultura necesită o gestionare a riscurilor foarte profesională. Acum acționăm pompieristic. Alocăm sume mari pentru compensarea pierderilor din secetă sau alte fenomene naturale, în loc să prevenim”, a declarat Degianski.
El a mai semnalat un dezechilibru structural: fermierii europeni respectă standarde stricte de muncă, mediu și calitate, dar concurează cu exploatații uriașe din Mercosur sau Ucraina, unde regulile nu sunt la fel de rigide.
Ponderea agriculturii în bugetul european a scăzut constant: de la două treimi la începutul anilor ’70, se îndreaptă spre sub 20% în perspectiva următoarei Politici Agricole Comune. Guvernul identifică investițiile în irigații, dezvoltarea procesării și instrumentele profesionale de gestionare a riscurilor ca chei pentru inversarea trendului și asigurarea unei creșteri sustenabile a sectorului agroalimentar.