Ce cauze psihologice fac medicilor să refuze schimbarea?
Cătălin Badiu, responsabilul secției de chirurgie cardiovasculară din Spitalul Universitar de Urgență din București, a exprimat o preocupare profundă: prea mulți chirurghi continuă să exerceze profesia doar pe baza cunoștințelelor învățate în rezidențiat, fără să-și actualizeze abilitățile.
El a observat această tendință în ultimii ani și o consideră alarmantă, crezând că trebuie adusă la atenția publică.
Nu demult, a citit un articol despre medici care, după rezidențiat, renunță la învățarea tehnicilor noi și rămân în zona de confort. Procentul de chirurghi în această situație l-a afectat profund — l-a calificat de „foarte mare”.
El a subliniat că nu e doar o problemă individuală, ci are efect direct asupra calității asistenței medicale.
Dr. Badiu a explicat că medicul are obligația etică și profesională de a-și perfecționa cunoștințele tot timpul carierei, de la facultate și rezidențiat până la pensionare.
Nu există un moment în viața profesională în care să se oprească învățarea să fie acceptabil. Dezvoltarea continuă trebuie să devină obicei, nu excepție. Fără acest efort permanent, riscul de stagnare tehnologică și clinicală devine semnificativ, iar pacienții sunt cei care suferă cele mai directe consecințe.
El a citit din articol cauzele psihologice care conduc la reticența la schimbare. Una dintre principalele motive este frica de necunoscut. Chirurgii devin obișnuiți cu tehnici care funcționează și, deși există metode mai eficiente, mai puțin invazive sau mai bune pentru pacient, ei evită să le încerce din cauza anxietei legate de eșec sau de necunoscuta.
Acest comportament oferă o iluzie de siguranță, dar în realitate împiedică progresul și limitează accesul pacienților la tratamente mai avansate.
De ce schimbarea pare totdeauna inconfortabilă, chiar și pentru experți?
Badiu a subliniat că respectarea protocolelor și standardelor de siguranță nu trebuie să devină o excuză pentru refuzul inovației.
„Ieșirea din zona de confort” nu înseamnă neglijarea protocolilor sau adopția tehnicii neverificate.
Înseamnă un efort conștient de a evalua abordări noi în cadrul unui cadru rigoros și controlat. Inovația responsabilă este esențială pentru avansarea serviciului medical și pentru îmbunătățirea rezultatelor clinice.
În serviciul de chirurgie cardiovasculară pe care îl conduce, face eforturi constante pentru a încuraja colegii — mai ales cei mai tineri — să se implice în învățarea continuă. îi încurajează pe tineri să-și pună în întrebare metodele etablite și să exploreze alternative, chiar și când par mai riscante la prima vedere. Scopul nu este să se assumă riscuri nejustificate, ci să se identifice oportunități de a face procedurile mai sigure, mai eficiente și mai bine tollerate de pacienți.
A adăugat că, deși schimbarea poate fi inconfortabilă, este necesară pentru a evita o cultură medicală care valoarea rutina peste performanță. Un chirurg poate avea succes cu o tehnică veche timp de ani, dar acest lucru nu înseamnă că tehnica rămâne optimă. Situația se compară cu evoluția tehnologică în alte domenii, unde refuzul actualizării duce rapid la obsolescenza.
El a concluzionat că responsabilitatea de a menține și îmbunătăți standardele medicale nu appartine doar instituțiilor sau autorităților de sănătate, ci fiecărui medic individual. Perfecționarea nu este o etapă, ci un proces de viață. Fără această mentalitate de creștere continuă, sistemul sănătății riscă să devină stagnant, iar pacienții să pierde accesul la cele mai bune opțiuni de tratament disponibile.
În final, dr. Badiu a exprimat speranța că, prin dialog deschis, educație continuă și exemplu personal, mai mulți chirurghi vor înțelege că ieșirea din zona de confort nu este o amenințare, ci o necesitate.
În contexte în care tehnologia medicală avansează rapid, lipsa adaptării nu este doar o pierdere de oportunitate, ci un risc real pentru siguranța și eficiența asistenței.
Obiectivul final trebuie să rămână binele pacientului — și acest scop nu poate fi atins fără un angajament ferm și permanent spre excelență profesională.