De ce rezultatele slabe la PISA arată că evaluarea s-a extins dincolo de citire?
Rezultatele mediocre înregistrate de elevii din România la probele internaționale PISA au declanșat o intensă dezbatere publică, generând critici aspre la adresa mecanismelor actuale ale sistemului de învățământ. În acest context, filozoful Andrei Marga, care a ocupat funcția de ministru al Educației între anii 1997 și 2000, a oferit o analiză detaliată a situației printr-un interviu acordat pentru Ziare. com.
Marga, care a mai deținut și portofoliul Ministerului Afacerilor Externe în 2012, a subliniat importanța acestei evaluări și a criticat impostura unor oficiali cheie din stat, arătând cum elevii percep discrepanța dintre calitatea formală a diplomelor și realitatea carierelor de succes ale unor absolvenți cu pregătire slabă.
Testul PISA, cunoscut inițial ca Programul de Evaluare Internațională a Elevilor, este o instrument de măsurare standardizat coordonat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Această evaluare se concentrează pe competențele elevilor care au împlinit 15 ani.
Deși au apărut diverse alte forme de verificare, Marga consideră că, chiar și în anul 2026, probele PISA rămân un punct de referință esențial pentru orice sistem educațional.
Acestea au luat avânt la sfârșitul anilor 1990, pe fondul dorinței Europei de a armoniza standardele din domeniul învățământului. Simultan, OCDE a urmărit să obțină o imagine clară asupra modului în care educația se adaptează la progresul științific, tehnologic și cultural global.
În decursul timpului, focusul evaluării s-a extins dincolo de domeniile clasice precum citirea, matematica și științele.
Recent, s-a inclus testarea „gândirii creative”, iar cea mai nouă componentă vizează „învățarea în lumea digitală”. Scopul fundamental este de a verifica în ce măsură tinerii, aflați la finalul școlii obligatorii, au asimilat abilitățile necesare pentru viața de zi cu zi. Astfel, PISA nu măsoară vârfurile excelenței academice, ci gradul în care un sistem educativ pregătește elevii pentru etapele ulterioare, indicând astfel reziliența structurii educaționale.
De ce rezultatele PISA din 2025 aruncă o umbră asupra educației din România?
Conceptul de reziliență, folosit aici, desemnează capacitatea de a se adapta și de a depăși obstacolele. Din punct de vedere psihologic, termenul se referă la abilitatea de a reveni rapid după perioade de criză sau stres.
Psihologii analizează dezvoltarea sănătoasă a individului în condiții sociale dificile, menținerea performanței sub presiune și recuperarea după traume. Prin urmare, datele furnizate de PISA oferă o radiografie crucială a sistemelor, pe care orice lider responsabil trebuie să o ia în calcul.
Referitor la situația specifică a României, Marga a declarat că rezultatele din 2025, publicate recent, sunt extrem de îngrijorătoare.
Scăderea constantă a scorurilor în toate domeniile, uneori în proporții semnificative, a dus la o apropiere periculoasă de pragul analfabetismului funcțional. Mai grav este faptul că România a ocupat penultimul loc în clasamentul european.
Aceste date, coroborate cu alte indicatori negativi – precum rata cea mai mare de abandon școlar din Europa, cel mai mic consum de cărți pe cap de locuitor și un nivel ridicat de analfabetism funcțional – ar trebui să pună în alertă toți actorii implicați: guvernul, ministerul, profesorii, sindicatele și părinții.
Filozoful a insistat pe necesitatea de a respinge opiniile superficială din ultimele zile, care nu reflectă realitatea complexă a crizei educaționale. El a evidențiat modul în care state precum Finlanda și China și-au construit sisteme performante, contrastând cu măsurile greșite luate de guvernanții români în ultimii ani.
Critica sa vizează și fenomenul de impostură, unde persoane lipsite de credibilitate ocupă poziții de conducere, influențând negativ percepția elevilor asupra valorii studiilor.