Granița dintre casă și școală s-a sters!
Pentru Cornelia Mazilu, decizia de a lăsa catedra nu a fost una ușoară.
Cu peste două decenii de experiență și statutul de profesor titular, femeia a anunțat recent că nu va mai continua activitatea. A atins un punct critic în carieră. Motivul?
O tensiune nervoasă acumulată în ultimii ani, care a erodat calitatea vieții personale, ritmul somnului și starea generală de sănătate. Conform declarațiilor sale, a persista în poziția actuală ar fi implicat un risc semnificativ, pierderile depășind cu mult valoarea unui simplu loc de muncă.
Mazilu a detaliat circumstanțele într-un interviu acordat portalului educațional „La Tablă”.
Deși deține titlul de profesor titular, sentimentul de apartenență față de instituție s-a diluat progresiv. Granița dintre mediul profesional și cel familial a devenit tot mai poroasă. Presiunile școlare o urmăreau constant acasă, influențând dinamica relațiilor din familie, perturbând nopțile cu lipsa somnului și consumând weekendurile.
Suprasolicitarea continuă a generat o iritabilitate crescută, declanșată de detalii banale, și o stare permanentă de tensiune, până la punctul în care nu se mai identifica cu propria sa imagine.
Pentru ea, nimic nu justifică sacrificarea integrității corporale și a stabilității mentale până la dispariția capacității de a savura existența.
Investigațiile medicale au confirmat decizia!
Confirmarea necesității retragerii a venit după efectuarea unui pachet de investigații medicale.
Rezultatele analizelor au pus în evidență amploarea impactului negativ al condițiilor de lucru asupra organismului. Concluzia a fost fermă: persistarea în sistem ar fi implicat un cost vital mult mai mare decât simpla renunțare la veniturile generate de predare.
În consecință, profesoara a inițiat procesul de tranziție, înscriindu-se deja la programe de specializare într-o ramură diferită, pregătindu-se astfel să închidă o pagină esențială din biografia sa profesională.
Este important de subliniat că această demisie nu provine dintr-un impuls spontan sau din dorința de a evita efortul. Dimpotrivă, este o alegere lucidă, luată dintr-o profesie aleasă inițial cu pasiune și practicate cu o responsabilitate riguroasă timp de mai bine de două decenii. În contextul actual, unde se debatează intens fenomenul de golire a posturilor didactice și lipsa cadrelor, expertiza persoanelor care părăsesc sistemul ar trebui să fie luată în considerare ca un indicator important.
Mazilu enumeră trei cauze fundamentale care, în opinia sa, explică de ce un număr tot mai mare de profesori competenți optează pentru plecare.
Prima cauză vizează modul în care profesia este percepută și tratată în prezent.
De ce părăsesc profesorii sistemul?
Educatoarea susține că cadrele didactice au fost transformate din resurse valoroase în probleme administrative. Atmosfera dominantă din ultimii ani a fost una de desconsiderare, nu de respect.
Promisiunile făcute anterior nu s-au concretizat sau au fost implementate într-o manieră inconsistentă, iar regulile de funcționare au suferat modificări frecvente, adesea fără o logică clară.
Deciziile cruciale au fost adoptate fără a se consulta direct persoanele care activează zilnic în sălile de clasă.
Simultaneu, povara birocratică a crescut constant, iar timpul efectiv dedicat interacțiunii cu elevii a fost absorbit de fluxuri de documente, rapoarte obligatorii, utilizarea unor platforme digitale complexe și diverse proceduri administrative.
Situația este agravată de faptul că profesorii sunt considerați vinovați pentru deficiențele întregului sistem educațional, deși dispun de resurse limitate pentru a remedia aceste probleme. Ei sunt solicitați să gestioneze haosul creat de alții. Când un mecanism instituțional epuizează forța de muncă prin sarcini inutile, directive contradictorii și absența unei direcții strategice clare, devine firesc să te întrebi de ce ar mai rămâne cineva în acest mediu.
Mai mult decât nivelul remunerației, problema centrală este percepția că efortul depus nu mai primește recunoaștere adecvată, iar experiența acumulată în timp pare să-și piardă relevanța.
A doua cauză majoră, care generează o îngrijorare profundă, este scăderea nivelului de securitate în mediul școlar. Aceasta este o temă abordată insuficient public, dar care afectează grav climatul din școli. În cursul ultimului an academic, profesoara a fost martora unor evenimente pe care nu și le-ar fi imaginat la începutul carierei. Au fost înregistrate situații în care elevii au intrat în instituție având la ei obiecte periculoase. În unele clase, s-a apelat la utilizarea spray-urilor pentru a gestiona comportamentul agresiv al elevilor.