Ce mesaj au părinții?
În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, difuzată simultan pe DC News și Părinți și Pitici, profesorul de educație primară Claudia Chiru a adus în discuție un subiect care îi preocupă pe mulți părinți: intervenția excesivă în viața academică a copiilor. În mod clar și direct, ea a avertizat că deplasările inutile pentru a recupera caiete sau corectarea temelor la standarde ireale generează efecte contrare celor dorite.
Chiru a subliniat importanța autonomiei elevului și a începutului imediat al delegării responsabilităților, chiar din prima zi de școală. Ea a avertizat că transformarea părintelui într-o extensie memoristică a copilului nu este benefică pentru dezvoltarea independenței.
Autonomia din prima zi!
Practica obișnuită de a traversa orașul cu autoturismul pentru a livra un caiet sau un creion uitat acasă trebuie revizuită. Deși este posibil fizic, pedagogul consideră că nu ar trebui să devină normă.
Ea explică că, dacă un obiect lipsește, nu poate apărea brusc în clasă – teleportarea nu este o opțiune reală.
De ce să nu aducem caietele uitate?
În loc de intervenție imediată, Chiru recomandă stabilirea unei strategii comune acasă pentru ziua următoare. Astfel, dacă s-a produs o uitare, părinții pot discuta împreună cu copilul cum să prevină situația în viitor.
Ce strategie să alegem acasă?
Un aspect frecvent întâlnit în mediul școlar este tendința elevilor de a externaliza vina. Mulți copii spun rapid că „mama a uitat să-mi pună” anumite materiale, reflectând lipsa asumării propriilor datorii.
Chiru susține că rolul adultului este să permită copilului să acționeze singur și să experimenteze consecințele naturale ale uitării.
Cine poartă responsabilitatea?
Ferirea excesivă a minorilor de disconfortul cauzat de a fi singurul care nu are materialele necesare este un impediment pentru dezvoltare.
Emoțiile, fie ele negative (rușine, frustrare) sau pozitive, contribuie la consolidarea autonomiei și a încrederii în propriile forțe. Este esențial să lăsăm copilul să traverseze aceste stări, deoarece ele sunt instrumente fundamentale pentru maturizare.
Emoțiile ca instrument de dezvoltare!
La revenirea acasă, reacția parentală nu ar trebui să fie dominată de pedepsire.
Cum discutăm la întoarcerea acasă?
În schimb, adulții ar trebui să adopte o abordare dialogică, punând întrebări care să stimuleze reflecția asupra incidentului și a modalităților de îmbunătățire a situației viitoare.
Un exemplu concret de comunicare eficientă ar fi traducerea trăirilor interne ale copilului în cuvinte clare: „Te-ai simțit rușinat? Este normal să experimentezi această stare, dar trebuie să distingem această rușine de cea asociată cu o greșeală morală.”
Validăm emoțiile și învățăm activ!
Metoda de validare emoțională ajută la integrarea experienței în procesul de învățare, eliminând teama de eșec și încurajând o atitudine proactivă față de organizare.
Prin urmare, renunțarea la gesturile de ajutor excesiv și acceptarea imperfecțiunii ca parte a demersului educativ reprezintă un pas crucial spre formarea unor adulți capabili să își gestioneze propriile afaceri.