Industria auto intră în România?
România se află într-un punct de inflexiune critic pentru industria auto. Competitivitatea erodează vizibil, iar marii constructori încep să privească spre alte piețe europene, sau chiar extra-europene.
Mihai Bordeanu, directorul general al Dacia pentru România și Europa de Sud-Est, a tras un semnal de alarmă miercuri, la o dezbatere publică organizată de Confederația Patronală Concordia.
Potrivit declarațiilor sale, transmise de Agerpres, sectorul care a fost considerat un pilier strategic al economiei naționale începe să piardă teren în fața concurenței internaționale.
Ce pondere are sectorul auto în economia?
Bordeanu a reamintit greutatea industriei auto în economia românească: contribuie la o treime din totalul exporturilor și generează 14% din Produsul Intern Brut.
Impactul asupra ocupării forței de muncă este masiv, cu aproximativ 200.000 de locuri de muncă create direct sau indirect, prin lanțul de furnizori și parteneri. Sectorul a consolidat, de asemenea, reputația internațională a țării, plasând România pe locul șase în clasamentul european al producției de vehicule. Totuși, în ultimii ani, această poziție avantajoasă a fost amenințată de o scădere constantă a atractivității pentru investitori și producători.
Unul dintre factorii cheie care stau la baza acestei probleme este evoluția costurilor energetice. Directorul Dacia a explicat că fabricarea unui automobil implică nu doar forța de muncă umană, ci și procesarea intensă a metalului și a componentelor.
Deși o parte din piese sunt produse intern în uzinele românești, altele sunt achiziționate de la furnizori externi, iar ambele categorii sunt sensibile la fluctuațiile prețurilor la energie.
Sunt costurile energice factorul decisiv?
Comparând situația actuală din anul 2026 cu cea de acum câțiva ani, Bordeanu a constatat că costul energiei s-a dublat.
Această creștere nu poate fi transferată integral către clienți prin majorarea prețurilor finale ale mașinilor, deoarece riscul de a pierde cote de piață ar deveni prea mare.
Astfel, România confruntă o provocare majoră la nivel intern, legată de capacitatea de a rămâne competitivă în condițiile actuale ale costurilor de producție.
Se reduce producția și crește riscul de relocare?
Situația a fost agravată de tendințele recente ale pieței, producția auto din România înregistrând o scădere de aproape 8% în primele opt luni ale anului 2026. În plus, există o vulnerabilitate externă, deoarece grupurile industriale majore, precum Renault și Ford Otosan, au opțiunea de a-și redirecționa activitățile de fabricație către alte țări, în funcție de deciziile strategice bazate pe eficiență și competitivitate.
Fiecare companie alege locul de producție în funcție de parametrii economici, iar România nu mai este automat prima alegere.
Un exemplu concret al acestei dinamici este lansarea viitoarelor modele electrice Dacia.
Vestea pozitivă a fost că producția nu se mută în China, ci rămâne în Europa, însă detaliul care a generat nemulțumire este că fabricația nu se va desfășura în România, ci în Slovenia.
Două meciuri pierdute: Slovenia și Turcia?
Modelul de segment C, denumit Striker, va fi asamblat în Turcia.
Bordeanu a caracterizat aceste două evenimente ca fiind „două meciuri” pe care România le-a pierdut, recunoscând că, deși preferă să se concentreze asupra viitorului, este necesar să se acționeze imediat pentru a remedia situația.
Șeful Dacia a insistat asupra tranziției de la faza de discuții teoretice la cea a acțiunilor concrete.
Risc de pierdere a 20-25% din indicatori?
El a observat că societatea românească se află încă într-o fază predominant discursivă, cu puțini actori care au ajuns la nivelul înțelegerii profunde a mecanismelor competitive.
Scopul întâlnirilor publice, precum cea de la Concordia, este de a accelera procesul de implementare a măsurilor necesare pentru ridicarea competitivității naționale.
Bordeanu a subliniat urgența situației, afirmând că nu se poate aștepta până la formarea unor noi structuri politice sau până la mâine; acțiunile trebuie luate imediat.
Riscul principal, conform estimărilor sale, este că, dacă industria strategică este neglijată, România ar putea pierde între 20 și 25% din indicatorii economici ai sectorului auto în anul viitor, inclusiv cifra de afaceri, numărul de angajați și volumul de producție. Odată ce lucrurile ies de sub control, costurile pentru a le readuce la normal devin disproporționat de mari.
Care sunt cele trei direcții de acțiune?
În contextul propunerilor sale, Mihai Bordeanu a enumerat câteva direcții clare de acțiune.
În primul rând, este imperativ elaborarea unui plan energetic coerent, care să asigure o rată a energiei competitivă la nivel european și care să fie înțeles și susținut de toți actorii implicați.
Al doilea pilon necesar este flexibilitatea pieței muncii, aspect care se corelează cu dezbaterile actuale privind modificările legislative în domeniu. Al treilea element esențial este dezvoltarea infrastructurii, considerată vitală pentru fluidizarea lanțului de aprovizionare și distribuție. De asemenea, a fost evidențiată necesitatea relansării eforturilor de promovare a României ca destinație industrială atractivă.