Deși există echivalența juridică, de ce procedura actuală o exclude?
În data de 17 septembrie 2026, la ora 06:01, Dinu-Octavian Șerban a publicat o analiză detaliată privind necesitatea adaptării cadrului legal pentru inițiativa legislativă cetățenească, cu accent pe integrarea semnăturii electronice. Textul propune completarea Legii nr. 189/1999, subliniind că actuala legislație permite susținerea inițiativelor doar prin liste fizice, scrise manual și validate de primari.
Deși Legea nr. 214/2024 a armonizat 21 de acte normative cu noul regim al semnăturii digitale, inclusiv norma privind accesul în Registrul electoral, Legea nr. 189/1999 a rămas neatinsă.
Autorul argumentează că simpla echivalare juridică a semnăturii electronice cu cea olografă este insuficientă pentru a crea un canal electronic funcțional, deoarece blocajul se află în procedura de colectare și validare, nu în efectele juridice ale semnării. Se examinează o propunere de adăugare a unui articol 5¹, care necesită trei corelări esențiale: cu articolul 29 alineatul (2) din Legea nr. 208/2015, care restricționează datele Registrului electoral exclusiv proceselor electorale; cu articolul 48 litera b) din Legea nr. 47/1992, care impune Curții Constituționale verificarea atestării de către primar; și cu atribuțiile Autorității Electorale Permanente.
Analiza se bazează și pe Hotărârea Curții Constituționale nr. 1 din 15 iulie 2026, evaluând costurile formei în procedura curentă, limitele impuse de articolul 74 alineatul (2) din Constituție și problema nedezlegată a includerii susținătorilor cu domiciliu în străinătate.
Problema centrală constă în faptul că, deși echivalența juridică există, procedura actuală o exclude. Conform articolului 74 alineatul (1) din Constituție, dreptul la inițiativă legislativă aparține a cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot, distribuiți în cel puțin un sfert din județe, cu minimum 5.000 de semnături în fiecare.
Pentru revizuirea Constituției, articolul 150 alineatul (1) cere sprijinul a cel puțin 500.000 de cetățeni. Condițiile de exercitare sunt reglementate de Legea nr. 189/1999, având caracter de lege organică.
Această lege descrie un singur mod de susținere: formularele se imprimă pe coli A4, pe o singură față, iar datele susținătorilor se completează manual la momentul semnării, conform articolului 4 alineatul (5). Listele sunt arhivate în dosare pe localități, legate cu șnur, conform alineatului (7), iar exemplarul original este trimis la Curtea Constituțională, conform alineatului (8).
Primarii atestă calitatea de cetățean cu drept de vot și domiciliul prin semnătură și ștampilă aplicate pe ultima copertă a dosarului, conform articolului 5 alineatele (1)-(3), iar Curtea verifică dacă listele sunt atestate conform articolului 5, conform articolului 7 alineatul (1) litera b).
Cum a evoluat dreptul comun al semnăturii electronice în timp?
Între timp, dreptul comun al semnăturii electronice a evoluat. Articolul 4 alineatul (1) din Legea nr. 214/2024 stipulează că semnătura electronică calificată produce aceleași efecte juridice ca semnătura olografă.
Alineatul (5) litera a) extinde aceste efecte și pentru semnătura electronică avansată creată cu un certificat emis de o autoritate sau instituție publică din România. Prin articolul 36, această lege a modificat 21 de acte normative pentru a le alinia noului regim.
Alineatul (14) a rescris articolul 28 alineatul (1) din Legea nr. 208/2015, permitând accesul persoanelor autorizate în Registrul electoral și prin semnătură calificată sau avansată cu certificat emis de o autoritate publică română.
Totuși, Legea nr. 189/1999 nu a fost inclusă printre actele modificate.
Rezultatul este o situație paradoxală: efectul juridic al semnăturii electronice este necontestat, dar utilizarea sa practic este imposibilă. Un document electronic nu poate fi completat manual, nici șnuruit, nici ștampilat pe copertă de primar.
Obstaclul nu ține de efectele semnăturii, ci de procedura în care aceasta este inserată. Astfel, o normă care se limitează la declararea echivalenței semnăturii electronice cu cea olografă rămâne inoperantă.
Costurile impuse de formalism sunt evidențiate de Hotărârea Curții Constituționale nr. 1 din 15 iulie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 769 din 10 septembrie 2026. Această decizie vizează o inițiativă cetățenească în domeniul educației.
Curtea a consemnat 185.568 de semnături în listele de susținători, dintre care 162.195 au fost atestate de autoritățile publice, iar 153.532 au fost reținute ca legal atestate, conform paragrafului 16.
Decizia nu specifică motivele pentru care o parte dintre semnături nu au fost validate, iar acestea nu pot fi presupuse automat.