De ce explodează adolescenții?
În perioada de tranziție dintre copilărie și maturitate, replici precum „nu am energie astăzi”, „mă supărați” sau „lăsați-mă în pace” sunt trecute adesea cu vederea drept toane specifice vârstei. Totuși, specialiștii subliniază că iritabilitatea ieșită din comun este, de cele mai multe ori, primul semnal al unei stări depresive la adolescenți, manifestată diferit față de cea a adulților.
Neurobiologia explică această dinamică prin felul în care se dezvoltă creierul. La această vârstă, amigdala – zona responsabilă cu reacțiile de supraviețuire și căutarea recompensei rapide – este extrem de activă. Controlul rațional al emoțiilor vine abia odată cu maturizarea completă a lobului prefrontal, un proces care se încheie abia la 24 de ani. Așa se face că, între 14 și 24 de ani, reglarea sentimentelor e o cursă cu obstacole, iar tinerii sunt expuși la furtuni emoționale.
Psihoterapeuta Mariana Demeter explică faptul că depresia la tineri nu arată deloc ca la adulți.
Dacă un adult se izolează și devine vizibil trist, un adolescent poate exploda din senin.
Ce trebuie să facă părinții?
O remarcă inofensivă din partea unui părinte poate fi resimțită de adolescent ca o catastrofă, ca o dovadă că tot ce e în jur e greșit și că el însuși este un eșec.
Ca să nu agraveze situația, părinții ar trebui să ferească de replici clasice, dar toxice, de tipul „e doar o fază”, „la vârsta mea treceam prin altele” sau „gândește pozitiv”. Rolul adultului nu e să dea lecții, ci să ofere prezență fără presiune.
Chiar dacă adolescentul cere insistent să fie lăsat singur, cel mai bine este ca părintele să se retragă fizic, dar să lase o portiță deschisă: „Sunt aici, disponibil pentru tine”.
E o atitudine care oferă siguranță.
Un alt pericol uriaș este legat de ecrane.
La ce alte semnale să fii atent?
Validarea instantanee de pe rețelele sociale a transformat telefonul într-o adicție redutabilă.
Organizația Mondială a Sănătății a clasat dependența de ecran în rândul adicțiilor greu de controlat, comparabilă cu cea pentru substanțe interzise, gestul de a întinde mâna după smartphone devenind un reflex profund înrădăcinat.
Pe lângă iritabilitate, mai sunt și alte indicii că ceva este în neregulă. Tulburările de somn sunt la ordinea zilei – tinerii fie dorm de sting, fie nu închid ochii toată noaptea. Apar schimbări majore în alimentație, iar puterea de concentrare scade atât de mult încât până și cititul unei pagini devine o misiune imposibilă.
Psihiatra Andreea Kacem explică impactul profund asupra vieții de zi cu zi. Când depresia lovește, performanțele se prăbușesc: unii tineri ajung să doarmă și 14 ore pe zi, iar notele scad brusc. Un elev care altădată învăța ușor se trezește acum că citește o lecție fără să înțeleagă o iotă din ea. Această blocare cognitivă, în ciuda efortului depus, este un semnal clar că psihicul strigă după ajutor.
Un diagnostic corect se pune doar în cabinetul specialistului.
Când mergi la specialist?
Andreea Kacem insistă că e mult mai safe să ceri o părere medicală și să afli că totul e în regulă, decât să ratezi un diagnostic vital.
Depresia nu trece de la sine cu timpul. O vizită la psihiatru, chiar dacă pare o măsură exagerată la început, rămâne cea mai sigură plasă de siguranță.
Notă editorială: Articol publicat și actualizat pe 20 septembrie 2026, ora 11:03.
Surse citate: Mariana Demeter (psihoterapeut), Andreea Kacem (medic specialist psihiatru), Andreea Groza (jurnalist).